Horodnic , meleag natal
Un mic omagiu adus tatalui meu, strabunilor nostrii

Descriere Horodnicul de Jos
     media: 5.00 din 6 voturi

Aici, la ,,ŞCOALA DE FESTERI’’- fosta cîndva cazarmă pentru cătanele împărăteşti ale Austro-Ungariei - se termină strada Putnei şi rămîne în urmă tîrgul Rădăuţi. În stînga, coboară pînă la calea ferată în pantă lină dealul Osoiul, îmbrăcat în lungi ogoare cu felurite culturi, care contrastează într-o cromatică ce încîntă privirea, de la albul cartofului în floare, la verdele intens a celor cu păpuşoi, sau a fîneţelor dominate de galbenul sînzienelor suav parfumate. Fără să vrei, privind acest umăr de deal îţi vine să-l compari cu altiţa măiestrită a unei ii de fată mare, pe care ai admirat-o cîndva într-o zi de sărbătoare în sat.
Departe la apus, se confundă cu albastrul cerului obcinile Bucovinei. Între Colnic si Osoi, pe valea celor două ape limpezi şi răcoroase -Horodnicul şi Pozenul - e presărată aşezarea Horodnicul de jos. Din marginea oraşului se disting albe, cu acoperişuri înalte şi negre, din draniţă dată cu dohot, doar locuinţele din preajma vîrfului Colnicului. Restul satului se lasă bănuit, ascuns privirii de către perdeaua de sălcii şi arini care străjuieşte firul undelor Horodnicului, fir care curînd se identifică cu cel al Pozenului. Sporit în debit, taie ,,drumul cel mare” -astăzi şoseaua modernizată ce duce la Putna - şi şerpuind uşor între Bahnă şi Jalcău, două unităţi de teren distincte din punct de vedere agricol, se pierde şi el după cîţiva km. în Suceava.
E zi de sărbătoare. Din depărtare, prin liniştea dimineţii, răzbate şi urechea surprinde adierea unduioasă a dangătelor celor cinci clopote din sat, de la biserica ce poartă hramul Sfîntului Ioan. Perfect armonizate, vibraţiile metalului se suprapun pe acelea ale sufletului, iar efectul interferenţei e acela ce l-a exprimat neîntrecut Coşbuc :
- ,,Ah doamne,să le-auzi din vale cum rîd a drag, şi plîng a jale!”
Fragment - Drumuri si popasuri de Dimitrie Prelipcean



Comentarii

Panta lină a Osoiului, abea perceptibilă ochiului la părăsirea oraşului, creşte brusc în valoare la 45 de grade, făcînd totodată o curbă spre apus. Pe versant apar mai întîi, la poale, tufele de alun, apoi teii cei încărcaţi primăvara de floare aurie şi miros dulce-îmbătător, pe care mişunau încărcate din greu albinele. Plină de farmec era mai ales gura văii de la derivaţia drumului ce urcă pe platou, vale ce face un intrînd adînc în coastă, rod al unui torent din timpuri diluviene; apărată de urgia crivăţului ce suflă din NE şi care iarna ne frigea urechile şi ne încărca cu promoroacă puful feţei, cu liniştea şi izolarea ei, cu teii încremeniţi sub povara albă a zăpezii abundente, ne dădea senzaţia unui tărîm de basm, feeric. Primăvara, în mustul zăpezii, cînd în exterior pămîntul îngheţat încă trăsnea sub tălpi, aici apăreau primele viorele, primele brănduşi, primii ghiocei, primele lăcrămioare cu parfumul lor neîntrecut de alte surate primăvăratice.
de Dimitrie Prelipcean in data de 2011-02-01 11:45


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

   
 
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare